În diferite etape ale copilăriei și adolescenței, cu toții am trecut prin experiențe plăcute și neplăcute, cu toții avem amintiri care ne fac să zâmbim și altele care ne întristează. Sunt amintiri adunate atât în familie, cât și la școală.
Oare cum este la școală acum? Ce a rămas la fel și ce s-a schimbat? Școala reprezintă între 8 și 12 ani din viața noastră. Este o perioadă semnificativă în care invățăm să ne cunoaștem, să interacționăm, să construim prietenii, să pierdem prietenii, să diferențiem binele de rău, să acceptăm ori să ne răsculăm…
Ce este important să ne reamintim despre școală, astfel încât să ne înțelegem copiii și să putem fi alături de ei atunci când au nevoie?
- Că întotdeauna, școala este obligatorie. Deși beneficiul este incontestabil, acest lucru nu reduce din disconfortul pe care îl simt copiii atunci când li se spune - se insistă chiar - că ei trebuie să meargă la școală și să învețe. O fac pentru că trebuie, pentru că sunt obligați, chiar și atunci când simt că un profesor nu-i agreează, când un coleg îi supără, când nu reușesc să înțeleagă materia care se predă. Și adulții simt disconfort atunci când sunt obligați să facă ceva pentru care nu li s-a cerut părerea și nu-și doresc neapărat să facă. Cu atât mai mult este necesar să înțelegem nemulțumirea exprimată de copii referitor la mersul obligatoriu la școală.
- Bebelușii interacționeaza diferit cu persoanele pe care nu le cunosc. La început este refuzul ferm de a comunica, căutând alinare în brațele părinților. Cu timpul, când bebelușii ajung să se obișnuiască cu străinii, când străinii nu mai sunt străini, abia atunci bebelușii devin receptivi și deschiși la comunicare. Același lucru se întâmplă și la copii, adolescenți și chiar la adulți, diferă doar reticența la interacțiunea inițială. Refuzul de a comunica este schimbat cu o interacțiune limitată, din cauza lipsei încrederii în adulți. Aceeași alinare o caută și copiii atunci când se simt neînțeleși sau neascultați la școală. De asemenea și adolescenții. Pentru un început reușit de școală, este foarte importantă perioada de acomodare și de cunoaștere a copiilor cu profesorii (la începutul fiecărei etape: primară, gimnazială, liceală). Este importantă, de asemenea, determinarea profesorilor de a fi disponibili emoțional pentru copii și de a-i ajuta chiar și atunci când văd semne nerostite de suferință emoțională la copii.
- Dacă în clasele primare copiii interacționează cu foarte puține cadre didactice, începând cu clasa a 5-a, aceștia sunt nevoiți să interacționeze cu cel puțin 10 profesori diferiți, adulți străini, despre care uneori nu cunosc nimic, alteori cunosc lucruri pozitive, sau lucruri negative. Lucrurile pozitive îi ajută pe copii să devină receptivi față de profesori și, prin extensie, față de materie (fără a lua în calcul interesele copiilor). Lucrurile negative (severitatea excesivă, critica neconstructivă, rigiditatea emoțională), însă, le îngreunează startul, asta dacă până la primele ore copiii deja și-au format cognitii descurajatoare cu privire la acei profesori (și nici macar nu contează dacă sunt sau nu justificate).
- La început de ciclu – primar, gimnazial, liceal – atunci când se formează clasele, sunt copii care se cunosc între ei, dar sunt și copii pentru care toți colegii sunt străini, ceea ce poate fi destul de intimidant, provocându-le frică. Această frică este exprimată prin retragere (comportament timid), sau prin expansivitate (comportament îndrăznet), în funcție de temperament și stil de comunicare învățat în familie.
- Și la școală, ca și acasa, nevoile copiilor - siguranța de bază, legături cu ceilalți, autonomie și autoexprimare, stima de sine, limite realiste - rămân valabile, motiv pentru care atitudinea profesorilor trebuie să răspundă acelor nevoi. Orice încercare de a ignora acele nevoi va fi evidentă destul de curând în răspunsul copiilor, atât verbal, cât și nonverbal.
- Bullyingul sau hărțuirea este un fenomen care a existat și care, cu părere de rău, încă mai există în mediul școlar. În situația copiilor furioși, nesiguri pe ei, care își hărțuiesc colegii, de obicei pe cei percepuți mai slabi sau diferiți, întotdeauna trebuie să se intervină promt, implicând psihologul școlar și părinții. Un copil care rănește alt copil, este un copil care are o suferință emoțională greu de suportat. Un aspect foarte important de luat în calcul este că hărțuirea este vizibilă și vocală. Niciun adult nu o poate omite, mai ales că au facut cunoștință cu ea în timpul propriei copilării.
- Copiii, la fel ca și adulții, au devenit dependenți de telefon. Diferența față de adulți este că dacă adulții folosesc telefonul și în interes de serviciu - folosirea intensă a telefonului devenind astfel oarecum justificată - copiilor le dăuneaza lipsa pauzelor de la telefon, deoarece îi împiedică să-și acorde timp să se relaxeze, să încerce lucruri noi care i-ar ajuta să se cunoască mai bine, îi împiedică să învețe, încărcând creierul cu multe informații prea puțin folositoare. Bineînțeles că rămâne avantajul tehnologiei, al accesului la informații, însă pentru a se dezvolta sănătos, creierul unui copil are, în continuare, nevoie de aceleași lucruri simple, dar benefice, dovedite în timp de cercetări ample: somn de minimum 8 ore pe noapte, începând de la 22:00, conectarea cu familia, timp pentru cunoașterea și înțelegerea propriilor emoții, conectarea cu prietenii, lectura.
Pentru o experiență cât mai reușită la școală, copiii au nevoie să se simtă înțeleși, acceptați și ajutați de adulții din viața lor.