Nevoile de bază, mereu aceleași, valabile atât pentru copii, cât și pentru adulți: atașament securizant, autonomie și competență, limite realiste, exprimarea emoțiilor, spontaneitate și joc. Le memorăm și avem grijă să nu uităm de ele, căci atât timp cât uităm de ele, uităm de noi.
Și pentru că trăim într-o comunitate, mai strânsă sau mai dispersată din punct de vedere al intereselor și al atașamentului, comunicarea diferă substanțial, aducându-ne în culmea fericirii sau chiar provocându-ne durere.
De câte ori ne-am dorit să vorbim cu cineva care prezintă interes pentru noi, dar nu am reușit? De câte ori am încheiat o conversație cu promisiunea de a reveni cu un răspuns, răspuns pe care nu l-am mai dat sau primit? De câte ori evităm conștient să răspundem la mesaje – indiferent de unde vin – sau rămânem într-o așteptare dureroasă a unui răspuns care poate însemna uneori și speranța zilei de mâine?
Oare de ce nu primim răspuns? Oare de ce nu răspundem sau răspundem mai târziu decât ar fi firesc?
Motivele sunt (poate prea) multe și diverse: suntem prea ocupați, suntem prea obosiți, sunt prea multe mesaje din toate părțile (risc de burnout tehnologic), nu avem chef, nu știm să prioritizăm, evităm un posibil conflict, nu avem chef, vrem să arătăm că deținem controlul (“răspund când vreau eu”), sau suntem anxioși din cauza faptului că ne simțim forțați să dăm un răspuns pentru care nu ne-am pregătit. Oricare ar fi motivele, acestea sunt indicatoare clare că ceva nu este în regulă și că este nevoie să fim mai atenți la noi și la cei cu care interacționăm.
Revenind la nevoile noastre de bază, ce nevoi sunt ignorate atunci când nu primim un răspuns pe care îl așteptăm sau atunci când nu răspundem?
- Legatura cu ceilalți (asigurată de un atașament securizant): ne dorim să facem parte dintr-o comunitate, să construim noi relații personale/profesionale, să legăm noi prietenii, ori să păstrăm prieteniile pe care le avem, iar lipsa unui răspuns de la un prieten sau de la o persoană care reprezintă cheia către o comunitate, sau către un proiect poate însemna refuzul de a crea legături.
- Autonomie și competență: dacă nu primim răspuns la un mesaj care pentru noi reprezintă șansa de a ne crește autonomia și a ne arăta compentența în domenii de interes (ex: posibilitate de colaborare la un proiect nou sau existent).
Contraatacul, la fel ca fuga, duc la evitarea unor relații mai apropiate și la creșterea neîncrederii în ceilalți.
Cum ne putem înțelege mai bine, cum îi putem înțelege pe cei de lângă noi, ca să rezolvăm problemele apărute din cauza lipsei unui răspuns, atunci când îl așteptăm sau trebuie să-l oferim? O soluție eficientă este să devenim conștienți de capcanele noastre mentale și să le diminuăm influența, matur, asumat.
Atunci când se declanșează o capcană simțim tristețe, rușine, anxietate sau mânie. Ce simțim atunci când așteptăm un răspuns care întârzie să vină? De ce suntem deranjați atunci când ni se cere un răspuns pe care amânăm să-l oferim?
Mai jos găsiți câteva dintre capcanele mentale care se activează în cazul lipsei unui răspuns la mesajul trimis:
- Capcana abandonului (emoțional) – supărate din cauza îngrijorărilor, persoanele cu capcana abandonului se simt din nou abandonate (retrăiesc abandonul emoțional) atunci când nu primesc răspuns, se simt singure, iar după câteva situații asemănătoare, de fiecare dată când trimit mesaj, iau în calcul, în primul rând, opțiunea de a nu primi niciun răspuns (stima de sine în scădere).
- Capcana neîncrederii și abuzului – persoanele cu această capcană în copilărie au fost abuzate fizic și/sau emoțional, astfel încât au învățat să nu aibă încredere în cei apropiați. Atunci când nu primesc răspuns la mesaje, se activează capcana și crește gradul de neîncredere în cei cărora le-au scris. Abuzul provoacă sentimente precum durere, furie, frică, mâhnire, sentimente pe care le simte o persoană cu capcana neîncrederii și abuzului atunci când așteaptă prea mult timp răspuns la mesajul trimis. De asemenea, persoana mai simte respingere, ceea ce pune la grea încercare stima de sine. În situație inversă, persoanele cu această capcană aleg să nu răspundă la mesaje din cauza neîncrederii pe care o resimt față de cei care le-au scris.
- Capcana deprivării emoționale – persoanele cu această capcană au fost ținute la distanță din punct de vedere emoțional, nu au fost îmbrățișate cu adevărat, nu au fost alintate, nu au fost îndrumate corespunzător. Atunci când nu primesc răspuns la mesaje, aceste persoane se simt din nou ținute la distanță, experimentând singurătatea. În situație inversă, persoanele cu această capcană pot evita să răspundă la mesaje ca o formă de contraatac.
- Capcana dependenței – persoanele hiperprotejate nu au avut șansa să învețe să se descurce singure (să devină independente funcțional), necesitând mereu confirmare din partea altora. Aceste persoane pot rămâne fără răspuns dacă prin mesajele trimise cer ajutor, încercând să creeze alte legături de dependență funcțională. Lipsa unui răspuns (sau refuzul unei colaborări) poate veni de la cineva care a învățat să se descurce singur și are aceleași așteptări de la alții.
- Capcana respingerii – se formează la cei care au avut o copilărie cu multă critică, umilire, pedepse excesive. Atunci când rămân fără răspuns, persoanele cu această capcană se simt deficiente în interior, nu au încredere în ele însele, iar comportamentul poate lua oricare dintre cele trei forme: capitulare, fugă sau contraatac. Deseori se compară cu alții, poate mai norocoși care (știu sigur sau doar presupun că) au primit răspuns.
- Capcana eșecului – din cauza rezultatelor școlare și/sau extrașcolare criticate mereu, persoanele care au dezvoltat această capcană pot percepe lipsa unui răspuns drept un eșec personal. Își crează diferite scenarii care să explice lipsa unui răspuns, confirmând, din nou, statutul de ratat.
- Capcana revendicării de drepturi personale – persoanele cu această capcană au învățat să ceara mult, încălcând chiar limitele personale ale altora, urmărind beneficiul propriu. Astfel de persoane pot alege să nu răspundă la mesaje, dacă au prea puțin, sau nu au nimic de câștigat, dacă nu au timp suficient sau starea potrivită. De asemenea, lipsa unui răspuns poate reprezenta o formă de contraatac: nu am primit eu ceva, de ce să ofer?
Indiferent cum alegem să procedăm cu adulții, este bine să avem grijă de copii. Copiii trebuie să primească răspuns întotdeauna. Ține de atașamentul dintre adult și copil, sau de a asigura copiilor șansa la dezvoltare personală cât mai echilibrată.
Răspunzând la mesaje arătăm că suntem responsabili și de încredere. Poate nu mereu vom vedea câștig din ce facem, însă mereu ne vom simți mai bine știind că am lăsat loc de “bună ziua!”.