PĂRINTELE EFICIENT, de Thomas Gordon
Thomas Gordon a elaborat o metodă prin care îi ajută, atât pe părinți, cât și pe profesori să gestioneze într-un mod mai productiv relațiile cu copiii. Pentru profesori există cartea “Profesorul eficient” abordările fiind asemănătoare, diferă doar exemplele care ne ajută să înțelegem mai bine ce vrea să ne zică autorul.
Putem face față mai bine provocărilor în relația părinte-copil dacă înțelegem de cine ține problema. În funcție de răspuns, vom ști ce avem de făcut, cât să ne implicăm în rezolvarea problemei, sau cât să-l lăsăm pe copil să se implice în rezolvarea ei. Dacă problema ține de părinte, părintele trebuie să o rezolve. Iar dacă problema ține de copil, copilul trebuie să o rezolve, părintele implicându-se doar dacă copilul este prea mic și are nevoie, pe alocuri, de ghidare.
De asemenea, Thomas Gordon recomandă ascultarea activă și menționeaza șase atitudini necesare care ne ajută chiar să-i ascultăm activ pe copiii noștri și nu doar să dăm impresia că ascultăm. Trei dintre cele șase atitudini sunt:
Putem face față mai bine provocărilor în relația părinte-copil dacă înțelegem de cine ține problema. În funcție de răspuns, vom ști ce avem de făcut, cât să ne implicăm în rezolvarea problemei, sau cât să-l lăsăm pe copil să se implice în rezolvarea ei. Dacă problema ține de părinte, părintele trebuie să o rezolve. Iar dacă problema ține de copil, copilul trebuie să o rezolve, părintele implicându-se doar dacă copilul este prea mic și are nevoie, pe alocuri, de ghidare.
De asemenea, Thomas Gordon recomandă ascultarea activă și menționeaza șase atitudini necesare care ne ajută chiar să-i ascultăm activ pe copiii noștri și nu doar să dăm impresia că ascultăm. Trei dintre cele șase atitudini sunt:
- “Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Daca nu ai timp, nu trebuie decât să-i spui adevărul.
- Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei.
- Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că “ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte.”